Pana sa lansam filmul in cinematografe, nu stiam cati critici de film avem in tara. Mare mi-a fost mirarea sa descopar, pe tot felul de siteuri de profil sau de socializare, “critic de film” la job description. Am fost curios sa vad ce fel de oameni sunt aceia si ce fel de studii sau background au, ca sa fie calificati pentru aceasta “functie”? Eeee…daca ai peste 14 ani si iti plac filmele si tu poti fi unul! Da ,da…ai citit corect! Trebuie sa iti gasesti 2 -3 acoliti, sa iti spui parerea, intr-un mod mai mult sau mai putin original, si te poti autointitula …”critic”! Sa nu generalizam… Am gasit si fosti asistenti de regie de pe vremea raposatului, jurnalisti cu diplome de ingineri sau studenti la filologie… toti critici de film. M-am distrat sa le citesc recenzile si totodata intristat vazand ca intr-un fel, ma afecteaza criticile rele, chiar daca realizez ca nu au importanta… pe nici un plan. Nu a vrut sa fie un film de arta… ci o comedie romantica dulce si simpatica facuta pentru cei ce vor sa vada un film in limba lor, cu actori indragiti de ei, cu un Bucuresti colorat si viu. La cate filme am vazut de 30 de ani incoace si la ce experienta am in media si AV, ma gandesc serios sa imi adaug la facebook si aceasta functie!
Hai sa termin cu glumele si sa postez cateva dintre parerile unor oameni care au vazut filmul facut pentru EI.
Aseara am avut o discutie legata de situatia politica din Romania… Evident concluzia a fost una dezastruasa… dar pe Facebook situatia a fost destul de comentata si parodiata asa cu nu vreau sa dezvolt subiectul. Orium, concluzia e una. Avem o tara frumoasa dar pacat ca e locuita. De ce zic asta? Stau in centrul Bucurestiului, langa un parculet micut, tocmai bun de a sta pe o banca sa citesti un ziar sau sa scoti catelul la alergat pe iarba. Parculetul a fost reamenajat acum 2 ani si arata chiar bine.
Ce credeti ca fac minunatii mei vecini??? Cum credeti ca se bucura ei de parc??? O sa pun niste poze ca sa ma abtin de la scris, ca altfel voi injura urmatoarele 10 pagini!!!!!!!!!!
Imi plac filmele. De fapt, iubesc filmele care ma fac sa simt o emotie. Orice fel de emotie.
In ultima perioada am vazut o gramada de filme cu bugete de sute de milioane, cu mega efecte speciale, cu actori unul si unul…dar parca lipseste ceva. Lipseste magia filmului de alta data. Filmul facut pentru o poveste care sa te faca sa urci picioarele sub tine de emotie pentru ca eroul principal pateste ceva. Filmul facut pentru acel moment inainte de final in care dramatismul ajunge la o cota atit de mare incat inchizi ochii si astepti pentru un moment ca poate inevitabilul nu se va intampla. Nu, nu am vazut vreo opera de arta a unui regizor mega cunoscut sau vreun film elitist facut de un trendsetter al momentului… Am vazut un film onest, un film emotionant fara sa fie siropos, amuzant fara sa fie fie idiot, inspirational fara sa intreaca limitele bunului simt. Stiti cum toate lucrurile par ca se leaga. Chiar aseara stateam cu taica-miu si ne uitam la Local Kombat iar apoi la meciul Klitscho-Thopson si ne gandeam ce viata trebuie sa aiba luptatorii aia.
Intamplarea a facut ca in seara asta sa nimerim sa ne uitam la filmul “Warrior”. Un film pe care il recomand.
Doctorul Filipescu se uita pe RMN si ma intreaba: “Care genunchi te doare mai tare? Stangul sau dreptul?”. La care eu: “Stangul, dar de ce?”. El: “Pai sa stiu pe care il operez primul, ca nu mai ai cartilaje la nici unul”. Eu: ”Aaaaa, daaa, aaaa, sigur… va sun eu… ! Pfff”. De doi ani de zile ma dau cu placa pe lacul Snagov, indragostit fiind de apa si, gasind alinare atat de aproape de Bucuresti! Am ajuns la Junior din intamplare prin 2010, cand o prietena de a mea mi-a zis ca pe Snagov se da un nebun cu placa pe apa si sare ca un titirez. Am cautat pe net si am gasit Academia Ski-Nautic & Wakeboarding Junior. Acolo am dat de el si de Dezde (minunata lui sotie), care m-au luat la caterinca din prima secunda, punandu-mi placa in picioare si spunandu-mi: “Tu n-o sa reusesti niciodataaa…!” WTF?!… Am reusit din prima tura sa ma ridic pe placa si de atunci m-am infectat cu microbul asta. Chiar in timp ce scriu, negociez cu sotia timpul pe care vreau sa il petrec pe lac azi
… Dar ce tot aberez atat? Mai bine urc niste poze de acolo sa va prindeti despre ce vorbesc!
PS. Sa nu mergeti acolo ca se aglomereaza si nu mai apuc sa ma dau!





